Au trecut aproape 3 luni de cand pitica este acasa.... la inceput imi era teama sa o lasa singura in pautut si am asezat-o in landou, si landoul cu noi in pat....dormeam fiecare pe o michie. Printesa avea tot locul din lume...Insa timpul a trecut, ea a crescut si cum nu mai inceprea in landou, am asezt- langa...cu noi in pat...ea dormea foarte bine, eu vegheam somnul ei si pe al sotului meu, ca nu cumva sa se aseze pe ea :)
ziua mai dormea si in patut, noaptea insa imi veneau in minte spusele asistentei de la Elias "a facut o apnee respiratory, insa si-a revenit repede" si nu puteam sa o las in patut, decat daca ma zgribuleam pe canapeaua de langa...
Insa, aseara a dormit pentru prima oara in patut..TOATA noaptea....Ea o fi dormit bine...eu adormeam insa ma trezeam repede sa vad daca respira, daca are vreo "minunata apnee respiratorie", de care noi mamicile, care am citit cateva carti, ne temem tare.... Ea dormea bustean, fara sa aiba habar de temerile mele...
Dimineata, cand sotul meu a plecat la munca, ea se foia, "Pesemne are pampers-ul plin", asa ca m-am dat jos din pat, am schimbat-o, am hranit-o si mi-am oferit un moment de rasfat, lunad-o cu mine in pat... Dap....caci despre asta e vorba...imi place cand se lipeste cu nasucul de mine, cand se foieste si ma loveste cu picioarele, cand zambeste in somn, cand o linistesc dupa ce viseaza urat :) sunt momentele in care o simt in continuare aproape, simt ca respiram acelasi aer, ca sunt aici pentru ea, ca nu e singura in patut...
Stiti despre ce vorbesc, nu?
Inainte, puteam sa scriu o carte despre "De ce e bine ca bebelusul sa doarma in patut lui"...si acum stiu aceasta teorie si stiu, ca in ciuda celor care zambesc pe sub mustati "Ai invatat-o sa doarma cu tine, nu mai ai ce-i face. Vede-ti voi!" va dormi in patutul ei, dar va avea si momente cand ma voi putea rasfata cu somnul ei dulce.
