"Ca la carte, conform recomandarilor, conform noilor studii OMS...." vs "Ce stie mama, ce spune vecina, cum era pe vremea mea" + frustrari accumulate de-a lungul timpului (provocate de kg in plus, lipsa activitatilor profesionale, lipsa socializarii si timpul petrecul cu activitati casnice ) = PROASPATA MAMICA preocupata de cresterea copilului.
Cum gestionam?
De curand, in plimbarile mele cu Sofia, m-am intalnit cu..... MAMICILE PERFECTE! DA, teama tuturor mamicilor....
Am realizat ascultandu-le programul, dar si minunatele realizari ale copiilor, ca, nu sunt deloc "ca la carte"....
M-am trezit intr-un joc in care fiecare povestea despre cat de mult isi plimba copilul, care doarme de pranz in aer liber, dupa care mananca dupa care plimbare ....despre branzica, laptic, ciorbita facuta zilnic, ora 21 ora maxima de baita la copil...
Am privit-o pe Sofia, care rodea piciorul unui calut de plus si m-am gandit ca :"Sunt o mama egoista?"
Imi place ca Sofia sa doarma de pranz in pat, acasa , ca eu sa am ora PENTRU MINE : sa beau o cafea linistita, sa ma uit la un film, sa stau pe net, sa mananc, sa fac o baie in voie,
Ciorbita fac la doua zile :( si cu toata dragostea, cateodata abia astept un bunic sa vina sa o scoata afara ca sa fug :) in oras cu fetele la cafea :))))
Cateodata, cand nu vin bunicii, Sofia ma insoteste mandra, la mall, la cafea....Pentru ea este distractive, insa atrage toate privire prietenelor mele necasatorite si discutia se opreste acolo: "Cum e sa fii mamica", ori, nu strabat orasul ca sa vorbesc despre ce fac in fiecare zi, asa cum nimeni nu vrea sa vorbeasca dupa programul de munca, despre ce face la munca, oricat ar fi de pasionat :)
Asa ca....se numeste egoism?
Care e pretul cu care mamica perfecta sa dedica in totalitate copilului? Care este de fapt nevoia de recunoastere, sau realizare? sunt si frustrari pe acolo? Cand ies la suprafata, apar monstrii?
Sau se numeste echilibru?
